Poza luata de pe FaceBook, de la Macarone Cavani

O reclama faina

*** - U Cluj

Aseara pot sa zic ca am vazut cel mai tare meci din viata mea si m-am gandit sa scriu ce am vazut. 

Inainte de meci s-au auzit tot felul de zvonuri, ca nu avem voie cu fulare, ba ca nu putem intra numai 900 care au starnit o oarecare neliniste intre suporteri. 

In ziua derby-ului, ne-am adunat cam 3000 si am pornit spre Cocina din deal. Cand am ajuns acolo am dat de niste ziduri de verificare inspirate din razboi in care am fost cautati de orice. In sfarsit am intrat si noi pe stadoin dupa ce am stat o ora jumate la poarta. Iar aici parca s-a schimbat totul. Stadionul era impartit in doua parti egale, una pentru noi si cealalta pentru ei. Chestia era ca parte noastra era plina, a lor nici pe departe. Cand cantam se cutremura stadionul sub noi, era ceva incredibil.

A inceput si meciul, dar cum nu se putea mai prost...cartonas rosu pentru noi in minutul 15, iar minutul 20 gol pentru ei dintr-un offside clar de 2 metri. Dar nimeni nu s-a oprit din cantat.

In repriza a doua studentii impinsi de galerie au dominat clar echipa feroviara. Am avut si ghinion cu 2 bare. Si ei au avut ocazii dar avem un inger pazitor in poarta. In minutul 68 toata lumea a incremenit in tribune cand Clau-gol s-a prabusit pe teren fiind lovit in piept de catre Cadu. Claudiu Niculescu a fost scos cu targa de pe teren, avand o masca de oxigen pe fata.

Minutul 94, a venit izbavirea: sut..bara...mingea cade in poarta, arbitrul dicteaza gol. Este egalitate, un stadion intreg s-a bucurat. O descatusare incredibila.

La sfarsit, noi suntem fortati sa asteptam pana toti spurcatii ies de pe stadion. Crainicul a fost domn si a stins nocturna, dar macar ne-a pus imnurile lui *** la boxe, asa ca sa nu ne simtim singuri.

Acest egal a fost ca o victorie. Nu e vorba ca nu am castigat noi, mi-ar fi placut enorm...este vorba ca nu au putut ei sa ne bata. Au complicat treba cu biletele, dar am fost mai multi ca ei pe stadion. Si-au legat galeria la boxe, da am cantat mai tare ca ei. Am avut un om in minus aproape tot meciul si am luat un gol din offside, da tot nu au reusit sa ne bata. De ce? Fiindca avem o echipa de gladiatori, nu s-au lasat! Au luptat si eu reusit. A fost meciul in care pasiunea si daruirea a invins orice. 

Dupa meci fiecare a mers sa sarbatoreasca in liniste si pace, iar la regionala ne intalnim si cu eroul nostru Clau-gol, chiar daca era cu acele perfuzii aplicate de medici pe mana a dat autografe si a exclamat: "Bravo baieti, asa trebuie sa fie !"

Si acum am sa va prezint un articoul scris de catre Nicusor Ciorba si Emil Moldovan despre galeria ***

Suporterii CFR au folosit un tertip pentru nu a fi acoperiti de mult mai numeroasa galerie de la "U" - s-au conectat la boxele stadionului cu ajutorul microfoanelor. Spectatori, jurnalisti, oficiali si jucatori de la "U" spun ca asa pacalire a spectacolului din fotbal n-au mai vazut niciodata.

Ziua derbiului clujean. Ora 19.00. Pe „Dr. Constantin Radulescu” au aparut deja suporterii Universitatii Cluj, umplind repede peluza destinata lor, dar si mai bine de jumatate din tribuna a II-a. Soarele era la apus, iar frigul s-a lasat peste arena din Gruia, motiv numai bun pentru ptina incalzire cu „Haide U, haide U!” si „Slava tie, studentie!”. Nici bine n-au inceput, ca au si deranjat pe cineva. 

Au inceput cu Desperado

Ora 19.20. Boxele stadionului din Gruia au pornit la maximum: „Tu ai nume si renume, forta, forta CFR!” - ca sa acopere scandarile "U"-istilor. Parca la tanc, ca a inceput sa se umple si peluza „visiniilor”. Dar tot mai plina a fost cea in „alb-negru”. De la 19.20 pana la 20.30 (ora de start a partidei), trupa Desperado a cintat mai tare ca niciodata in boxele de pe stadionul CFR-ului, facand imposibila comunicarea chiar si intre doi oameni aflati unul langa celalalt. In tot acest timp, numarul suporterilor de la "U" a crescut. Atat?

Au continuat cu karaoke

Ei bine, nu! Au intrat echipele, toata lumea fericita, s-au afisat bannerele si au aparut fumigenele. S-a amanat fluierul de start pana s-a ridicat fumul. Ce sa mai, atmosfera de Serie A! Ora 20.35, incepe meciul. Deodata, galeria CFR se aude in toate colturile arenei, iar publicul e confuz. Explicatia? Ceferistii si-au montat microfoane pe care le-au legat la sistemul audio din incinta stadionului. Au vrut sa fie peste galeria „U”-ista, prezenta in fieful „visiniilor” intr-un numar impresionant, si au reusit... in cateva randuri! Asta pentru ca suporterii Universitatii erau atat de multi ca au acoperit de multe ori si boxele, cu al lor "Haide U!".  Mai mult, sculele ceferistilor faceau uneori microfonie, iar o data s-au si intrerupt boxele, aratind de fapt cat de incet cantau suporterii visinii!

Au terminat cu Desperado

A urmat meciul  (AICI). Apoi s-a terminat. Lumea a parasit arena, mai putin fanii „sepcilor rosii”, care au fost rugati sa mai stea puţin. Dupa care organizatorii au pornit din nou muzica: „Tu ai nume si renume, forta, forta CFR!”. La fel de tare ca inainte de joc. Au tinut-o asa pana cand ultimul „U”-ist a parasit arena. Atat.

Microfoane, microfoane...

Ce zic cei de la „U” Cluj? „Sunt regulamente de ordine interioara, nu vreau sa comentez. Oricum, nu am mai intalnit asa ceva”, a declarat Ionut Badea, tehnicianul Universtatii Cluj. „Fanii nostri s-au auzit mai tare, cu tot cu microfoanele celor de la CFR. S-a vazut clar ca au fost mai multi U-isti decat ceferisti”, a completat Adrian Cristea. Niculescu a tras concluzia: „N-am mai vazut nicaieri asa ceva, sa cante fanii in boxe! Oricum, ma asteptam ca suporterii nostri sa faca spectacol si asa a fost”. 




Si la sfarsit sa va prezit cateva imagini cu atmosfera de la meci:

Si ca sa vedeti mai bine atmosfera de la meci va prezint si cateva filmulete:

Cum te intorci cu trenul de la mare

Acum ca m-am facut cu permisul auto, incep cu un mesaj catre CFR: sunteti hoti. Furati la drumul mare cu absoluta nerusinare. Sunt tampita daca consider ca, in conditiile in care platesc bilet pe trenuri intarziate si supraocupate, fara climatizare, sa mi se ceara opt lei pe un bagaj mare si cinci pe unul mic la bagaje de mana mi se pare o tampenie si ca respectivul serviciu, cat timp am bilet, ar trebui sa fie gratuit?

A, da, si sa nu uit: nu voi da in vecii vecilor un leu sa ma pis la buda garii din Mangalia. Am bilet, trebuie sa fie gratuit, ca de-aia nu ma duc in tren sa prestez cat e oprit in statie. Dam bani grei pe bilete si suntem furati la prostii de-astea? Cum o sa mai vad asa ceva, urc in primul tren si folosesc veceul cat e oprit in statie, sa curatati pe jos de banii pe care ii adunati de la aia care va folosesc buda.
Asa, revenind, am promis ca povestesc despre drumul meu la mare anul asta. Pai na, la 13 jumate urc in tren, tre sa dau de niste prietenii. La Viseu de Jos marele meu cosmar: pensionari artagosi, venind cu puradei. Paranteza: Ma enerveaza la culme oamenii care isi culca boracii pe 2 locuri in trenuri supraaglomerate. Cand eram mica, parintii mei nu ma purtau aiurea prin trenuri ca sa ocup locurile altora. A, da, si nu lasau pungile in care vomitam in compartimente de oameni.
Bun, pensionarul imediat “am platit loc, trebuie sa am loc de bagaje”, artagos la mine, in conditiile in care aveam pe raftul mare o valijoara care abia daca ocupa jumate din spatiul aferent unui loc, jos la picioare o sacosa de rafie cu rogojina si pe raftul mic un rucsacel. Cum sunt o fire pacifista, mi-am bagat picioarele si m-am tirat la compartimentul prietenilor. Bagajul pe jos, si pana la Cluj Napoca, unde s-a eliberat un compartiment, am stat in picioare. Eu statusem 6 ore legate in picioare, pe geam, nem hrana, nem apa… da si cand au coborat de acolo ce somn epocal am tras. Ok, nu epocal, dar pana la Ploiesti nu m-am trezit. Si a fost bine… nici nu am avut intarzieri enorme. Bine, trenul era ticsit cu oameni si bagaje, si in compartimente si pe culoare. A, da, pensionarul meu drag avea un borac dormind mandru pe locul meu… dar nu ma lasa inima sa-l scol. La urma urmei, rudele cretine nu sunt vina copilului. Trist era ca, la bilet luat cu o zi inainte, n-au putut sa ne dea bilet tuturor la un loc. Si uite asa am ajuns si noi la mare pe la 11.

 Bun, la drumul de intoarcere ne-am scos un pic, prietenilor le-am luat un minigrup si acum stam toti cinci si doi indivizi trecuti de prima tinerete – surprinzator – nederanjanti, intr-un compartiment de opt. Trenul pare chiar un pic mai aerisit si am si curent la priza, chiar daca, pana acum, l-au taiat de doua ori. Acum astept sa ajung acasa. Sau, ma rog, asteptam, in noaptea de marti spre miercuri.

Despre Craciun...si tigani

Mai frate, tiganii astia care primesc ajutor social (si care ar trebui sa primeasca, vorba aia, o lae) tot nu sunt multumiti, n-au bani destui sa-si ia inca un mercedes pentru flotele lor… inchipuie-ti ca trimit puradeii cu colindul. Ma, bine, n-are nimic ca pleaca cu colindul. Da e anormal sa ii trimita de dinainte de Sf. Nicolae…

Chiar inainte de asta, am vazut dimineata, pe drumul spre casa (la coada la patiserie) trei boraci mici care veneau cu “steaua sus rasare”… au incercat pe la magazin si, bine le-a facut cine era acolo ca i-a dat afara aproape in suturi.

Azi, in schimb, am vazut “modul de operare” a puradeilor in trenuri… vine un tigan mai in floarea varstei in personal (vagon d’ala cu etaj), se pune la usi si trimite puradelul in compartiment sa cante. Eu n-aveam, vorba aia, nici o gara, dar eram atent… si m-a cam lovit ce canta ala micu’… ceva legat de un ingeras care a fost (da Doamne) la oras (da Doamne) sa cumpere un copilas (da Doamne) sa-l trimita cu plugusorul (da Doamne)… ceea ce mi se pare… cum sa zic… ce treditie de crestin adevarat sa cumperi copii sa-i trimiti cu colindul, nu? Si sa mai zici si “da Doamne” dupa fiecare vers…

Oricum, asta m-a deranjat profund, actioneaza ca o mafie astia… oameni buni care cititi aici, nu le dati bani ca ajung la tiganii care ii cheltuie, si pana la urma bietii (sau nebietii) copii nu prea au nimic de castigat, si sigur nu o sa ajunga banii astia pe o paine pentru ei, ci pe mercedesul unui tigan care, daca aveti tupeul sa il depasiti, sare cu bata si va injura in trafic.

A… da… personalul a stat 12 min in gara (avea de stat), a plecat cu 1 min mai tarziu si a ajuns cu 5 minute peste program… CFR…

Febletea mea - ungurii

Si astfel incepe episodul I din peripetiile mele prin Europa. Pe 20 iunie am plecat cu autocarul din Sighetu Marmatie la ora 7 seara. Fiindca nu se poate sa te multumesti cu ce ai cand trebuie, niste cucoane se tot plangeau ca cica nu e corect ca s-au stabilit locurile in functie de ordinea inscrierilor. Tough luck, dude, da’ mie mi se pare corect. Anyway, dupa un drum foaaaaarte lung pana in vama Petea, oprim, pe la 1 noaptea, in vama. Eu dorm, soferul se ocupa de pasapoarte. Da nu trece mult si trezirea.

Ce se intampla? Unguru’ Bulan, vamesul, ne pune pe toti sa ne dam geamantanele jos din cala si sa le ducem la verificat. Asa facem. Cica e din cauza de contrabanda ca in Anglia tigarile sunt de 3 ori mai scumpe ca la noi. La un autocar plin de copii. Unii si-au si deschis bagajele. Afara, Unguru Bulan, imputitul naibii (la ce frumos s-a purtat cu noi…), plimba soferii si ne cauta nod in papura. Bagajele nu le verifica nimeni. Dupa vreo 30 de minute, ne pune unguru’ sa le suim la loc. Tot noi, evident, ca noi am avut chef sa le plimbam pe acolo.

Intr-un final ne punem in miscare. Dar ce aflu? Putoarea de vames l-a amendat pe sofer cu 400 de euro ca nu avea ambele prenume scrise pe diagrama. S-avem pardon, da’ pe noi ne-a oprit sa ne caute nod in papura si un autocar de Bulgaria a trecut prin vama ca prin branza. Si tot noi suntem xenofobi, nu? Daca inainte aveam un oarecare respect pentru ungurii din Ungaria, acuma nu-l mai am nici pe asta.

Explicatia cica ar fi alta. Nu mai stiu, posibil sa mai fi scris pe blog. Da’ am auzit, nu garantez, ca nu stiu ce patron de firma de TIR-uri e ministru la unguri. Si a tras asta niste sfori ca sa puna concurentei romanesti bete in roate – politia rutiera, vamesii, ne vaneaza. Cam ca la bulgari. Or fi in cardasie. Cica a ajuns cazul la CEDO sau nu mai stiu ce autoritate europeana. Degeaba, vad.

Drumul decurge fara evenimente pana la primul Autogrill din Austria, si apoi Viena. Un oras cu totul deosebit, superb si maret. Ce inseamna sa stii sa iti ingrijesti comorile. Dar ca sa fiu malitios, sa nu uitam ca Viena era capitala Imperiului Habsburgic, imperiu care a subjugat multe state europene. Asa ca in palatele Vienei este foarte multa munca romaneasca. Si nu numai.

Apropo de romani, directorul Operei de Stat din Viena, Ioan Holender (parca) e roman. Apropo de opera – este foarte mare si superba, merita vizitata cu ghid. La 1 după-amiaza e ghid in engleza care te plimba prin toata Opera, si in spatele scenei, unde e o ditamai instalatia. Oricum, nu va stric surprizele.

Fapt divers – desi biletele de la opera variaza de la 4 euro in picioare in locurile mai proaste si 200 de euro la balcon, iar concertele sunt 95% “sold-out”, Opera din Viena nu se poate intretine din banii proprii, deci, practic, Statul o sustine. Bine, luam in considerare si faptul ca atrage turisti care nu participa neaparat la spectacole, dar e o chestie. Mai mult nu zic ca merita sa auziti de la ghizi.

Ne-am cazat la un “hostel”, foarte ieftin (e unul verde in nord, in Friedrich Engels-Platz), foarte ieftin (vreo 20 de euro parca o camera de 2), dar nu mi-a placut prea mult. Dusurile si toaletele sunt la comun, si trebuie sa iti faci singur patul si sa duci lenjeria de pat. Poate sunt cam mofturoasa, dar dupa un drum lung, am chef sa fie patul gata facut si sa am o baie intreaga in camera.

A doua zi, da-i goana. Tinta – Milano. Scala parca. E frumos pe acolo, da’ am ajuns cand era inchis. Am nimerit la o benzinarie cu o singura toaleta (la 48 de autobuzisti…) si in oras era deja noapte. Ne-am uitat pe acolo prin centru, foarte frumos locul. Cica are cel mai mare PIB-per-capita (practic, cati bani castiga un om) din lume. Fapt divers – de langa una dintre catedrale, peste un rau, se vede un palat, ceva. Noi am crezut ca e palatul “regal”, da’ cica e sediul unei banci…

Noaptea tarziu sunt trezit de orgasmele zgomotoase ale colegelor de autocar din spate. Eram in Torino deja, iar in jurul nostru se invarteau magazinele de moda. De, ce sa-i faci… dupa ceva bajbait coboram la alt hostel asemanator cu cel din Milano. Numai ca asta avea dus in camere. Si ne-am bagat la somn.

A doua zi ne astepta o mare surpriza…

Intamplare pe tren

Cand m-am intors din Bucuresti, sambata seara, am mers cu acceleratul 1644, care mi-e vechi prieten, fiindca am mers cu el vreo 4 ani. Evident, nu am stat 4 ani in el, dar in fine. E vorba de Bucuresti-Sighetu Marmatiei. Care cand vine e trecut prin foc la propriu, e o caldura care te ucide in el. Si aduna la asta fereastra de la compartiment, incuiata, bineinteles, si cei 6 oameni prezenti, si lipsa aerului conditionat. Bine, e si o parte buna, ca anul asta l-am prins dotat cu vagoane noi, cele care, in trecut, erau puse pe rapid. Asa ca era mai comod ca de obicei.
Eeei, in compartiment am stat, printre altii, cu un individ a carui figura nu trada nimic din ce ascundea. Dar tricoul cu Iron Maiden facea asta. Pe scurt, era de un bun simt firesc. Omul fuma, dar nu fuma in compartiment, fuma afara, pe geam.
In fine. Ma apuc eu sa povestesc cum m-a certat nasul ca aveam geamul deschis. El…

…asta nu-i nimic. Pe mine m-a certat ca de ce aveam bilet. Ca puteam sa ii dau jumate de pret lui si sa stau la caldura la clasa I. Uite ce i-am zis. “Nasule, eu am platit bilet de clasa a doua si stau aici, si l-am platit pentru ca stiu ca daca eu iau bilet cotizez la CFR, si ei au bani mai mulsi sa cumpere vagoane noi pentru trenurile mai scumpe, si asa ajung si la trenurile astea vagoane mai bune, si nu o sa mai stau nici eu in frig.”

Omul asta mi-a placut mult. Cand am aruncat niste gunoaie la cos mi-a zis “daca ar gandi mai multi ca tine n-ar mai fi rau in tara asta”. Aceeasi replica i-am dat-o si eu lui după povestirea asta.
Tot respectul.