Si astfel incepe episodul I din peripetiile mele prin Europa. Pe 20 iunie am plecat cu autocarul din Sighetu Marmatie la ora 7 seara. Fiindca nu se poate sa te multumesti cu ce ai cand trebuie, niste cucoane se tot plangeau ca cica nu e corect ca s-au stabilit locurile in functie de ordinea inscrierilor. Tough luck, dude, da’ mie mi se pare corect. Anyway, dupa un drum foaaaaarte lung pana in vama Petea, oprim, pe la 1 noaptea, in vama. Eu dorm, soferul se ocupa de pasapoarte. Da nu trece mult si trezirea.
Ce se intampla? Unguru’ Bulan, vamesul, ne pune pe toti sa ne dam geamantanele jos din cala si sa le ducem la verificat. Asa facem. Cica e din cauza de contrabanda ca in Anglia tigarile sunt de 3 ori mai scumpe ca la noi. La un autocar plin de copii. Unii si-au si deschis bagajele. Afara, Unguru Bulan, imputitul naibii (la ce frumos s-a purtat cu noi…), plimba soferii si ne cauta nod in papura. Bagajele nu le verifica nimeni. Dupa vreo 30 de minute, ne pune unguru’ sa le suim la loc. Tot noi, evident, ca noi am avut chef sa le plimbam pe acolo.
Intr-un final ne punem in miscare. Dar ce aflu? Putoarea de vames l-a amendat pe sofer cu 400 de euro ca nu avea ambele prenume scrise pe diagrama. S-avem pardon, da’ pe noi ne-a oprit sa ne caute nod in papura si un autocar de Bulgaria a trecut prin vama ca prin branza. Si tot noi suntem xenofobi, nu? Daca inainte aveam un oarecare respect pentru ungurii din Ungaria, acuma nu-l mai am nici pe asta.
Explicatia cica ar fi alta. Nu mai stiu, posibil sa mai fi scris pe blog. Da’ am auzit, nu garantez, ca nu stiu ce patron de firma de TIR-uri e ministru la unguri. Si a tras asta niste sfori ca sa puna concurentei romanesti bete in roate – politia rutiera, vamesii, ne vaneaza. Cam ca la bulgari. Or fi in cardasie. Cica a ajuns cazul la CEDO sau nu mai stiu ce autoritate europeana. Degeaba, vad.
Drumul decurge fara evenimente pana la primul Autogrill din Austria, si apoi Viena. Un oras cu totul deosebit, superb si maret. Ce inseamna sa stii sa iti ingrijesti comorile. Dar ca sa fiu malitios, sa nu uitam ca Viena era capitala Imperiului Habsburgic, imperiu care a subjugat multe state europene. Asa ca in palatele Vienei este foarte multa munca romaneasca. Si nu numai.
Apropo de romani, directorul Operei de Stat din Viena, Ioan Holender (parca) e roman. Apropo de opera – este foarte mare si superba, merita vizitata cu ghid. La 1 după-amiaza e ghid in engleza care te plimba prin toata Opera, si in spatele scenei, unde e o ditamai instalatia. Oricum, nu va stric surprizele.
Fapt divers – desi biletele de la opera variaza de la 4 euro in picioare in locurile mai proaste si 200 de euro la balcon, iar concertele sunt 95% “sold-out”, Opera din Viena nu se poate intretine din banii proprii, deci, practic, Statul o sustine. Bine, luam in considerare si faptul ca atrage turisti care nu participa neaparat la spectacole, dar e o chestie. Mai mult nu zic ca merita sa auziti de la ghizi.
Ne-am cazat la un “hostel”, foarte ieftin (e unul verde in nord, in Friedrich Engels-Platz), foarte ieftin (vreo 20 de euro parca o camera de 2), dar nu mi-a placut prea mult. Dusurile si toaletele sunt la comun, si trebuie sa iti faci singur patul si sa duci lenjeria de pat. Poate sunt cam mofturoasa, dar dupa un drum lung, am chef sa fie patul gata facut si sa am o baie intreaga in camera.
A doua zi, da-i goana. Tinta – Milano. Scala parca. E frumos pe acolo, da’ am ajuns cand era inchis. Am nimerit la o benzinarie cu o singura toaleta (la 48 de autobuzisti…) si in oras era deja noapte. Ne-am uitat pe acolo prin centru, foarte frumos locul. Cica are cel mai mare PIB-per-capita (practic, cati bani castiga un om) din lume. Fapt divers – de langa una dintre catedrale, peste un rau, se vede un palat, ceva. Noi am crezut ca e palatul “regal”, da’ cica e sediul unei banci…
Noaptea tarziu sunt trezit de orgasmele zgomotoase ale colegelor de autocar din spate. Eram in Torino deja, iar in jurul nostru se invarteau magazinele de moda. De, ce sa-i faci… dupa ceva bajbait coboram la alt hostel asemanator cu cel din Milano. Numai ca asta avea dus in camere. Si ne-am bagat la somn.
A doua zi ne astepta o mare surpriza…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu