Oprisan Dana: mai 2012

Doamne, ce zi mă aşteaptă mâine... Tremur de emoţie la propriu! Numai cei care au fost măcar o dată pe stadion la un astfel de meci îşi mai pot imagina ceea ce simt eu, şi poate nici aceia. Ce nu facem, noi, U-istii, pentru “U”, nu?

Plec spre stadion în 24 de ore când scriu aceste rânduri... Ce frumos suna! E ca şi cum ai spune : "Mă reîntorc acasă!", şi pentru mine aşa şi este, pentru ca niciunde şi nicicând nu m-am simţit mai bine ca atunci când am fost pe Dr. Mircea Luca, în peluza. Îmi vin lacrimile când mă gândesc ca mâine, o voi revedea pe ea, pe U, singura pe care o iubesc mai mult decât îmi iubesc părinţii (Mama te iubesc, dar nu ca pe U!),

pe mine însumi, sau pe orice altceva de pe lumea asta...”U” nu este doar o vocală, este o IDEE, "U" este simbolul unor inimi Româneşti!

"U" e ca o femeie perfectă, ca un înger cu aripi de un alb imaculat şi veşminte negre. E ca o fiinţă perfectă, şi ca înfăţişare, şi ca suflet. Mereu primitoare cu cei ce o iubesc, întotdeauna vrând să-şi bucure suporterii. E ca un chip de care te îndrăgosteşti iremediabil, inevitabil şi irecuperabil, cu care vrei să îţi petreci cât mai mult timp, să îi rosteşti numele de cât mai multe ori, să vrei să îi faci bine.

Mi-e dor de stadion, de Peluza Şepcile Roşii, de suporterii U-isti în general, de jucători, de încurajările noastre frenetice, de scandările preferate cum ar fi : Numai “U”!, “Slavă ţie, studenţie!”, “Clujul suntem noi!”, “Haide Universitatea, tu eşti tinereţea noastră!”, extraordinarul “U, te iubim cu sufletul!”, şi nu în ultimul rând, acel asurzitor “HAIDE ‘U’!” poate cea mai complexă scandare de luptă a suporterilor! Un club, o echipă, o istorie şi un simbol, toate acestea sunt cuprinse într-un singur nume “U” niversitatea Cluj...

Şi de ar fi să mor în mâine seară pe stadion, fie de emoţii, fie din cauza epuizării, aş fi cea mai fericită fiinţă din lume şi nici nu aş încerca să mă zbat pentru viaţă, pentru că aş ştii, şi totodată, aş fi onorată, că mi-am dat sufletul în peluză, pentru ceea ce am iubit cel mai mult şi în ce am crezut cu cea mai mare ardoare : U CLUJ!

N-am iubit nici o fiinţă terestră aşa cum te iubesc pe tine, de 6 ani de zile încoace jurându-ţi credinţa veşnică, gândindu-mă zilnic la tine, rostindu-ţi zilnic numele, saruntandu-ţi stema, mai frumoasă decât orice icoană din lume, nu a fost zi în care să nu simt că te iubesc, mai mult şi mai mult, cel mai mult...

Poate că unii se gândesc la meciul din Europa League de pe Mall Arena, eu împreună cu băieţii din peluză şi alţi 20000 de U-iști din tribune sau din faţa televizoarelor avem un singur gând, o singură dorinţă: mâine să batem frâna. Sper ca şi băieţii să-şi dea sufletul pe teren, să ne înfierbânţi inimile şi sufletele de bucurie printr-o nouă victorie împotriva rivalilor de-o viaţă. Să nu uite că pentru noi acesta este singurul meci care contează.

Da, poate sunt nebună! Mi-au spus-o şi alţii şi mi s-a şi confirmat! Dar sunt nebună după U!!!

Ps: Mă duc să-mi pregătesc fularul , mâine va fi ridicat deasupra capului cu mare mândrie. Vă doresc tuturor numai bine, o zi de marţi la sfârşitul căreia, noi, toţi U-itşii să sărbătorim, şi să ne revedem de miercuri încolo sănătoşi şi, mai ales, victorioşi!

Prezenţi pentru două culori şi o vocală... _|_*** (toţi vă bat şi toţi vă înjura, toţi vă băga pula’n gura)...

HAIDE U!!!