Vanatoarea de ciuperci...

Ca tot omul de la tara, in perioada toamnei trebuie sa dam navala in padurile patriei dupa ciupercute, ca doar n-oi sta acasa si sa vad cum vine vecinul cu plasele pline de asemenea delicatese. Astfel dupa mici tratative ne stragem o echipa cat sa incapa intr-o masina, blindati cu pungi si cosulete, numai bune de a transporta prada si pornim spre padure. Afara un frig si o ceatza ca nu vedeai la un metru, dar vointa noastra trecea orice limite.E drept ca ne-am trezit cam tarziu pentru un asemenea sport, dar norocul nu ti-l fura nimeni ( asa zicea parca o vorba din popor).

Dar nu dureaza mult si soarele isi face aparitia, in padure nici urma de om, doar paianjenii isi pregateau panzele ca sa cada vreo ganganie ametita de frig.

E bine pentru noi ca suntem singuri, doar asa nu avem concurenta si ciupercutele sigur vor fi numai ale noastre.

Dar nu tu oameni, dar nici ciuperci.... doar panze de paianjeni si frunze... multe frunze

Apar si ciupercile, doar ca nici una nu e comestibila.

Cercetarile continua, dar continua degeaba...

Se trezesc si brandusele la viata , si se spala cu roua diminetii... si daca mai zic
ceva incep eu sa rad de mine, is prea "artist" la ora asta..

Nu mai dureaza mult si ne lasam pagubasi de acest sport sezonier...

Sigur ciupercile au emigrat undeva, chiar nici una sa nu gasim?
Le-am cautat mai ceva ca jandarmii pe avocata, sa fi fugit in Congo?
Clar au fugit undeva; noroc ca aveam una in arhiva... altfel era doar
gura de mine!

Eu m-am lasat de sportul asta..prefer sa le caut
pe Google