Istoria clubului sportiv Universitatea
Clubul Universitatea Cluj a fost înfiinţat în Septembrie 1919 de către Societatea Sportivă a Studenţilor Universitari. În fruntea acestei asociaţii se afla Prof.Univ.Dr. Iuliu Haţieganu, cel care este recunoscut ca fondatorul şi primul preşedinte al clubului. Fiind semnul distinctiv al studenţilor clujeni, "şepcile roşii" a devenit numele de alint al echipei.
Neexistând încă un sistem competiţional la nivelul întregii ţări, echipa Universităţii a participat la început doar în competiţii locale. Jucătorii începutului au fost: Tripa - Veteanu, Tarlea - Petica, Raţiu, Popovici - Crasnic I, Guga, Popescu, Crasnic II, Gruescu. În anul 1923 echipa a jucat finala "Cupei Mara" cu Chinezul Timişoara (0-2) şi a întreprins un turneu in Franţa, Italia si Iugoslavia cu formaţia urmatoare: Lazăr - Tarlea, Albisi - Raţiu, Cuna, Deutsch - Corcan, Serb, Guga, Bonciocat, Giurgiu.
Neexistând încă un sistem competiţional la nivelul întregii ţări, echipa Universităţii a participat la început doar în competiţii locale. Jucătorii începutului au fost: Tripa - Veteanu, Tarlea - Petica, Raţiu, Popovici - Crasnic I, Guga, Popescu, Crasnic II, Gruescu. În anul 1923 echipa a jucat finala "Cupei Mara" cu Chinezul Timişoara (0-2) şi a întreprins un turneu in Franţa, Italia si Iugoslavia cu formaţia urmatoare: Lazăr - Tarlea, Albisi - Raţiu, Cuna, Deutsch - Corcan, Serb, Guga, Bonciocat, Giurgiu.
În formula predivizionară a campionatului naţional Universitatea a ajuns de patru ori în turneul final. În 1923-1924 pierde în sferturi cu Chinezul Timişoara (0-0 si 0-3), la fel în 1924-1925 cu UCAS Petroşani (0-3). În 1926-1927 dupa 3-0 cu AMEFA Arad ajunge în semifinala cu Chinezul Timişoara (2-5). Tot în semifinală s-a oprit şi în 1929-1930 (0-3 cu Gloria CFR Arad), după ce trece de Staruinţa Oradea (4-0) şi SG Sibiu (7-0)
Începând cu anul 1932 Universitatea a participat în Campionatul Naţional Divizia A şi chiar din primul an a ocupat locul 1 în seria a II-a. Dispută finala campionatului cu Ripensia Timişoara (0-0 si 3-5). Echipa de bază din acel an a fost: Sepci - Sfera, Iancovici - Doboşan, Gain, David - Matei (Tabacu), Ploeşteanu, Sepi II, Surlaşiu (Stanoef), Baciu. Anul următor s-a clasat doar pe al treilea loc în seria a II-a, dar a disputat finala Cupei României cu Ripensia Timişoara (0-5). Au urmat câţiva ani cu evoluţii oscilante, iar din 1938 joacă în Divizia B timp de 2 ani. În 1940 a revenit în prima divizie şi şi-a mutat reşedinţa temporar la Sibiu, datorită Dictatului de la Viena, care a hotărât cedarea unei părţi din Ardeal Ungariei. În ultimul campionat dianinte de război (1940-1941) s-a clasat pe locul 12, iar în anul 1941-1942 a jucat finala Cupei României cu Rapid Bucureţi (1-7) cu formaţia următoare: Boroş - Bretoteanu, Medrea II - Chirilă, Muscă, Jifcovici - Moldovan, Coman, Dascălu, Medrea III, Ţăranu.
În 1945 echipa a revenit la Cluj şi din 1946 a jucat din nou în prima divizie, echipa de bază fiind: Cristea - Straja, Luca, Medrea II - Joja, Rădulescu - Ţăranu, Roman, Dascălu, Jifcovici (Medrea III), Coracu. Din 1946 denumirea echipei a devenit Ştiinţa Cluj. În 1948-1949 echipa retrogradează din nou în Divizia B, dar în acelaşi timp joacă finala Cupei Romîniei cu CSCA (Steaua) Bucureşti (1-2). Lotul de bază folosit a fost: dr Cristea - Ioanovici, dr. Luca, Tărău - Crăciun, Mihuţ, Lutz, I Copil, St Covaci (Avram), Tomescu, Zehan. Din nou stagiul în divizia B a fost scurt si după un an, în 1950 revin în primul eşalon, unde a jucat timp de 6 ani. În 1958-1959 echipa a revenit în Divizia A sub conducerea renumitului antrenor Ştefan (Pişti) Covaci - Nicoară, Roman, dr Georgescu, Mureşan, Costin, Crişan, Marcu, Suciu, Petru Emil, Mateianu, Moldovan, Ivanovici, Munteanu, Lutz, Copil, Kromelly. Urmează 18 ani în care Universitatea Cluj (nume la care s-a revenit în 1966) a reprezentat o prezenţă certă în prima divizie. În 1972-1973 echipa a obţinut cea mai bună clasare din anii de după război, locul 3. În anul 1964-1965 echipa a câştigat Cupa României, ceea ce reprezintă cea mai mare performanţă a lui "U". Echipa care a câştigat finala Cupei cu Dinamo Piteşti (2-1) a fost condusă de antrenorii Sepci şi Cosmoc: Moguţ - Marcu, dr Georgescu, Grăjdeanu, Remus Câmpeanu - V. Alexandru, Neşu - Szabo, Ivansuc, Adam, Suciu.
Începând cu anul 1932 Universitatea a participat în Campionatul Naţional Divizia A şi chiar din primul an a ocupat locul 1 în seria a II-a. Dispută finala campionatului cu Ripensia Timişoara (0-0 si 3-5). Echipa de bază din acel an a fost: Sepci - Sfera, Iancovici - Doboşan, Gain, David - Matei (Tabacu), Ploeşteanu, Sepi II, Surlaşiu (Stanoef), Baciu. Anul următor s-a clasat doar pe al treilea loc în seria a II-a, dar a disputat finala Cupei României cu Ripensia Timişoara (0-5). Au urmat câţiva ani cu evoluţii oscilante, iar din 1938 joacă în Divizia B timp de 2 ani. În 1940 a revenit în prima divizie şi şi-a mutat reşedinţa temporar la Sibiu, datorită Dictatului de la Viena, care a hotărât cedarea unei părţi din Ardeal Ungariei. În ultimul campionat dianinte de război (1940-1941) s-a clasat pe locul 12, iar în anul 1941-1942 a jucat finala Cupei României cu Rapid Bucureţi (1-7) cu formaţia următoare: Boroş - Bretoteanu, Medrea II - Chirilă, Muscă, Jifcovici - Moldovan, Coman, Dascălu, Medrea III, Ţăranu.
În 1945 echipa a revenit la Cluj şi din 1946 a jucat din nou în prima divizie, echipa de bază fiind: Cristea - Straja, Luca, Medrea II - Joja, Rădulescu - Ţăranu, Roman, Dascălu, Jifcovici (Medrea III), Coracu. Din 1946 denumirea echipei a devenit Ştiinţa Cluj. În 1948-1949 echipa retrogradează din nou în Divizia B, dar în acelaşi timp joacă finala Cupei Romîniei cu CSCA (Steaua) Bucureşti (1-2). Lotul de bază folosit a fost: dr Cristea - Ioanovici, dr. Luca, Tărău - Crăciun, Mihuţ, Lutz, I Copil, St Covaci (Avram), Tomescu, Zehan. Din nou stagiul în divizia B a fost scurt si după un an, în 1950 revin în primul eşalon, unde a jucat timp de 6 ani. În 1958-1959 echipa a revenit în Divizia A sub conducerea renumitului antrenor Ştefan (Pişti) Covaci - Nicoară, Roman, dr Georgescu, Mureşan, Costin, Crişan, Marcu, Suciu, Petru Emil, Mateianu, Moldovan, Ivanovici, Munteanu, Lutz, Copil, Kromelly. Urmează 18 ani în care Universitatea Cluj (nume la care s-a revenit în 1966) a reprezentat o prezenţă certă în prima divizie. În 1972-1973 echipa a obţinut cea mai bună clasare din anii de după război, locul 3. În anul 1964-1965 echipa a câştigat Cupa României, ceea ce reprezintă cea mai mare performanţă a lui "U". Echipa care a câştigat finala Cupei cu Dinamo Piteşti (2-1) a fost condusă de antrenorii Sepci şi Cosmoc: Moguţ - Marcu, dr Georgescu, Grăjdeanu, Remus Câmpeanu - V. Alexandru, Neşu - Szabo, Ivansuc, Adam, Suciu.
Din nou Universitatea a jucat în Divizia B pentru 3 ani, revenind in Divizia A în 1979 sub conducerea lui Petre Moldoveanu, echipa fiind: Moldovan, Lăzăreanu - Anca, Mos, Iosif Mureşan, Ciocan, Uifăleanu, Vidican, Câmpeanu II, Aurel Mureşan, Bagiu, Raduţă, Dobrotă, Liviu Mihai, Suciu, Florin Pop. După 3 ani a retrogradat din nou, revenind dupa alţi 3 ani în Divizia A, în 1985. De data aceasta sub conducerea lui Remus Vlad, care a preluat echipa în 1984, având la dispoziţie următorii jucători: Iasko, Ariciu - Poraţchi, Iosif Mureşan, Neamţu, Ciocan, Meszaros, Stoica, Fâşic, Bucur, Boieru, Florin Pop, Dobrotă, Musznai, Feşnic, Bagiu. De atunci Universitatea s-a aflat in Divizia A până in 1999 (cu o sincopa in 1991-1992 cand joaca in B), dar clasările în aceşti ani nu au fost deloc mulţumitoare. În anul 1999 începe o perioadă "de tristă amintire", în care echipa a evoluat în eşaloanele inferioare ale fotbalului românesc.
Remarcabilă este activitatea clubului la nivelul echipelor de tineret (trei titluri naţionale în 1962-1963, 1970-1971 şi 1971-1972) şi mai ales la echipele de juniori (şapte titluri naţionale în 1955, 1956, 1964-1965, 1966-1967, 1968-1969, 1971-1972, 1973-1974). Cu aceste performanţe Clubul "U" este primul din Romania la nivelul juniorilor. Universitatea Cluj este cunoscută ca o echipă care a crescut mulţi jucători de seamă ai fotbalului românesc. Cel mai recent şi mai cunoscut jucător fiind Ioan Ovidiu Sabău, jucator de bază al naţionalei României în ultimii ani, care a jucat la Dinamo Bucureşti si apoi în Italia, la Brescia Calcio. Alţi jucători de seamă ai fotbalului românesc recent care au trecut pe la "U" sunt portarul Florin Prunea si liberoul Anton Doboş.
În anul 2000 Universitatea retrogradează pentru prima oară în istorie în divizia C, unde stă doar un an, revenind în divizia B avându-l ca antrenor pe Ioan Ovidiu Sabău. Acesta a încercat realizarea unei echipe noi, cu spirit profesionist, dar neavând sprijinul oraşului a renunţat, plecînd înapoi la Rapid Bucuresti.
În anul 2004 a fost adus la echipă experimentatul tehnician Ion Marin. Acesta nu a reuşit obţinerea unor rezultate notabile şi a fost înlocuit cu Leo Grozavu. În sezonul 2005-2006 Universitatea Cluj a ratat la limită promovarea în prima ligă, ocupând în final ultimul loc pe podium, la distanţă de 1 punct de poziţia ce asigură prezenţa la baraj. Salvarea echipei avea să vină în sezonul următor de la Adrian Falub care, aflat la prima sa experienţă ca antrenor, a reuşit promovarea îndelung aşteptată de şepcile roşii. Merită enumeraţi cei mai importanţi jucători ce au contribuit la readucerea Universităţii Cluj în topul fotbalului românesc: Szolomajer, Park, Şomcherechi, Unguruşan, Cordoş, Şuller, Popescu, Giurgiu, Mureşan, Ghindaru, Dolha, Sabo, Buş, Savu, Negrean, Goga, Stoianof, Szekely.
Atat suporterii cat si jucatorii echipei „U” Cluj sunt adeseori numiti "sepcile rosii", dupa sepcile purtate in trecut de studentii clujeni de la Facultatea de Medicina. Inca de la fondare, clubul a avut numerosi simpatizanti. Marea lor majoritate erau studenti si functionari de la caile ferate. La 16 mai 1920 a avut loc prima deplasare a suporterilor, cand un vagon de 80 de locuri, intesat pana la refuz de studenti, a pornit la Arad pentru a incuraja echipa in meciul cu Gloria Arad.
Prima galerie organizată a Universitatii Cluj a fost înființată în 1972, de un grup de studenti în frunte cu Gheorghe Florea, si se numea Amicii „U”. Un an mai tarziu, acelasi Gheorghe Florea a scris versurile unuia dinte cele mai frumoase cantece ale sepcilor rosii: Slava tie studentie. Conducatorul clubului din acea vreme, Remus Campeanu, le-a pus la dispozitie suporterilor o sala in incinta Casei de Cultura a studentilor, unde acestia isi puteau tine sedintele. Membrii galeriei aveau legitimatii si plateau o cotizatie lunara. Banii proveniti din cotizatie erau folositi pentru a cumpara sepci si fulare in culorile clubului. Fanii Universitatii isi insoteau constant echipa in deplasari, lucru rar întâlnit în rândul suporterilor anilor '70.
La sfarsitul anilor '90, fenomenul ultras a inceput sa patrunda in peluza clujeana. Suporterii s-au impartit in factiuni ce aveau ca model gruparile ultras din Italia. Vecchia Guardia, Ultra Curva Groapa și Gruppo Centrale au fost cateva din brigazile care si-au asezat bannerul pe gard în acea perioadă. In 2002 a luat fiinta brigada Gruppo Grigo, formata din suporteri proveniti din cartierul Grigorescu. In 2003 mai multe grupari din cartierul clujean Manastur s-au unit si au
format Manastur Clan. Brigada numara circa 200 membri cu o medie de varsta intre 23-24 ani. Cele mai noi factiuni care au aparut in galeria clujeana sunt: Ultras 19 in 2004, Fanatics în 2006, Black Devils in 2006, Boys in 2006 si Battaglione Gheorgheni in 2009.
Sepcile rosii au o rivalitate recenta, pe plan local cu suporterii echipei CFR Cluj. Intre cele doua tabere au avut loc numeroase incidente soldate de cele mai multe ori cu raniti. In 2005 suporterii Universitatii Cluj au atacat chiar un grup de jucatori ai echipei CFR Cluj care se aflau in cantonament la hotelul dinapropierea stadionului Ion Moina. O alta galerie ce neagreata de fanii clujeni este cea a echipei Steaua Bucuresti.
"Pentru "U" un zambet sincer venit din partea familiei e mai important decat o performanta efemera".
